Nevolnicia lor stă în neputința noastră


nevolnicie gunoaie

Există o reală temere a liderilor Uniunii Europene cu privire la absenteismul la alegerile din 2014, anul în care se vor alege eurodeputații care vor reprezenta țările în Parlamentul European. Îngrijorarea provine din neîncrederea unei părți a cetățenilor în această construcție politică, mai cu seamă după izbucnirea crizei economice și financiare și a imposibilității Europei de a găsi metode viabile de depășire a acesteia. Curentul scepticilor își mărește numărul de aderenți pe zi ce trece iar Uniunea Europeană nu pare a avea soluții de stopare a acestei mișcări critice la adresa ei.

Inițial europscepticii și-au bazat convingerile pe opoziția față de procesul european de integrare politică, pornind de la opinia că integrarea unui stat în această construcție duce la subminarea puterii statului național. Pornit din Marea Britanie în anii 1980, euroscepticismul s-a întins în toate statele membre iar criticile vizează, pe lângă știrbirea suveranității, și birocrația și derapajele anti-democratice de la nivelul Uniunii.

Dacă pentru statele vestice, cu o democrație consolidată, am putea înțelege euroscepticismul (cetățenii au fost nevoiți să suporte dezvoltarea statelor nou incluse, vizibil mai sărace, participare care a părut a se face în dauna propriei lor prosperități) pentru statele din estul Europei pare de neconceput suspiciunea față de proiectul european. Și totuși, această neîncredere există. Cum este posibil ca cetățenii unei țări care până mai ieri ascultau Europa Liberă ca pe o rugăciune, în întunericul impus de Moscova și cu riscul de a fi arestați, să se întoarcă astăzi împotriva celor pe care i-au visat și i-au așteptat cu îndârjire?

Există voci în România care susțin că suntem o slugă a Europei, că suntem umiliți și forțați să ne dezvoltăm doar așa cum ne cere ”stăpânul”, că suntem mințiți, devalizați. Că prin aderare am schimbat asuprirea turcească de secole sau cea rusească de zeci de ani cu cea europeană. Că ceea ce au visat românii de la Europa a fost doar un balon de săpun.

Analizând tot ceea ce s-a întâmplat după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană cred că cea mai mare vină o avem noi, cei care am ales în frunte niște nevolnici care nu au fost în stare să ne explice și să aducă aproape de noi avantajele de a fi stat al Uniunii Europene. Europa ne-a pus la dispoziție fonduri uriașe pentru ca țara să se dezvolte, faptul că ele nu au fost accesate nu poate fi pus în cârca Europei.

Da, am putea da vina pe politicienii cărora nu le-a păsat, care și-au văzut de interesele lor meschine în dauna interesului general, care nu au putut sau nu au vrut să acceseze fonduri europene, știut fiind că sunt un bolovan mai greu de băgat în buzunarele proprii, Da, am putea să dăm vina pe ei, dar acești politicieni nu au ocupat fotoliile din Parlamentul României  și din cel al Uniunii Europene prin forță, acești oameni au fost aleși de noi. Noi, cetățenii prezenți la vot și noi, absenții, am participat din plin la aducerea acestor nevolnici în fruntea noastră. Nevolnicia lor stă în nevolnicia noastră, a tuturor. Dacă ei sunt nedemni, nedemni suntem și noi care le-am facilitat ocuparea acestor funcții.

Supărarea românilor pe Uniunea Europeană nu reprezintă decât incapacitatea de a recunoaște neputința de a alege lideri de care să nu ne fie rușine. Să ne aducem aminte că români de-ai noștri au negociat clauzele de preaderare și de aderare, că români de-ai noștri (votați de noi, românii) ne-au impus tot felul de reguli pe care Europa doar ni le-a recomandat și nu impus. Dăm vina pe Europa pentru a nu da vina pe noi înșine.

Sigur că și Uniunea Europeană are o parte din vină. Faptul că nu coboară la nivelul fiecărui cetățean european pentru a-și expune motivele pentru care ia o măsură sau alta. Faptul că statele membre au reprezentanți în Parlamentul European dar care, la nivelul statului din care provin sunt prea puțin vizibil, activitatea lor este prea puțin cunoscută. Faptul că cetățeanul nu percepe egalitatea pe care o clamează Europa căci pare că suntem egali doar în obligații nu și în drepturi. Dar asta nu trebuie să ducă la absenteism.

În concluzie, cred că este necesar să ne alegem reprezentanții în Parlamentul European, conștientizând însă pe cine alegem, să trimitem acolo pe cai care iubesc România și sunt responsabili față de țara și cetățenii pe care îi reprezintă.

Pentru concursul Blogger European”

http://ec.europa.eu/romania/focus/images/blogger-european-regulament-2013.pdf

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , ,

2 răspunsuri

  1. Ei, da !
    Cred ca e o alta tema care merita discutata. I-as provoca si pe europarlamentarii nostri sa ne spuna daca au considerat vreodata ca i-am trimis ca slugi in Parlamentul European. Daca raspunsul lor este da, sa faca bine sa vina acasa . Si sa ne povesteasca ce au facut sa nu fie asa. Teama imi este ca limbajul acestor parlamentari este dublu. A propos, culmea e ca tocmai acestia sunt rude de gradul intai ai unora din guvernantii nostri de frunte. 🙂

    • Da, cele două probleme se leagă într-un anume fel. Ce vreau eu să subliniez prin acest articol este că avem și noi o vină dacă era clar că un anume X sau Y nu avea calitățile necesare să ne reprezinte (sau era plin de defecte) dar ca să-i dăm peste bot lui Z am pus ștampila apăsat pe defectul X sau Y.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: