Un copil a murit ucis de un câine. Și toată societatea s-a împărțit în două, o parte o acuză pe bunică că nu și-a supravegheat nepotul, o parte acuză câinii vagabonzi și cer exterminarea lor. Nimeni însă nu acuză statul că nu ne apără de câini, de hoți, de violatori, de criminali, nu, lumea ori dă vina pe bunică ori pe câine.
Acum nouă ani, în 6 septembrie, copilul meu de 18 ani s-a înecat la Eforie. În fața salvamarilor, la nici 4 m de mal. Care erau plătiți de stat (Primărie) adică și din banii mei. Salvamari care nu au intrat după el (”ce vrei, cucoană, erau valuri mari, n-am avut chef să ne sinucidem, avem familie)”. Deși rolul lor era să salveze, au stat și s-au uitat. Deși pentru asta sunt plătiți.
EU pe cine să omor?

Categorii:Politica în cuvinte