CFR, ca instituție, a fost fondată în 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854, făcând legătura între Oravița și Baziaș, un port de la Dunăre. Din 1854 dezvoltarea căilor ferate din România a luat avânt, fiind administrate însă de companii străine. La 10 septembrie 1868 a fost finalizată Gara de Nord din București iar 12 ani mai târziu, în ianuarie 1880, guvernul a format Compania Căilor Ferate Române, după ce Parlamentul României a votat pentru transferul liniei Vârciorova – Roman din administrarea privată a consorțiului Strousberg la administrarea națională.

Ce s-a întâmplat din 1880 până astăzi cu CFR, care mai este doar o fantomă și în nici într-un caz o companie profitabilă, ne-o va spune probabil istoria peste 100 de ani. Cert este că povestea companiei de căi ferate, azi despărțită în trei companii – Călători, Marfă și Infrastructură – , este una tipic românească, o poveste despre căpușare, subordonare a unor interese politice, distrugere, devalizare astfel încât în ruină să ajungă pe mâna unor îmbogățiți de tranziția de la comunism la postcomunism.

Cel mai notoriu caz este al lui Mihai Necolaiciuc care a fost trimis în judecată de DNA în trei dosare, fiind acuzat că a efectuat ilegal cheltuieli cu titlu de investiții la prețuri supraevaluate, prejudiciind CFR cu circa 100 de milioane de euro, două dosare nefiind finalizate. El a fost numit la conducerea CFR în anul 2000, de către ministrul transporturilor de atunci, Anca Boagiu. Poliția a demarat cercetările în cazul lui Necolaiciuc în 2004, la scurt timp după ce acesta a fost înlăturat din funcția de director al CFR SA. În februarie 2005, Mihai Necolaiciuc, a ieșit din țară prin Republica apoi în 2006 a fost depistat de către Interpol în Austria. DNA a declanșat urmărirea penală împotriva lui Mihai Necolaiciuc în martie 2006, în legătură cu o fraudă de peste 27 de milioane de euro, s-a emis mandat de arstare și a fost dat în urmărire generală. Mihai Necolaiciuc a fost arestat de Agenții Departamentului american pentru Imigrări la data de 17 iunie 2008. Locuia în West Palm Beach din 2007 și era proprietarul a trei apartamente de lux. Până în 2009, americanii au refuzat să-l aresteze și să-l extrădeze, fiind în Federal Detention Center din Miami. Abia în 20 aprilie 2011 a fost extrădat din SUA, încarcerat în România și apoi eliberat sub control judiciar.

Cazul Nicolaieciuc a fost unul care încă nu s-a încheiat la fel cum încă CFR-ul dă frisoane politicienilor. Și dacă adăugăm la toate acestea faptul că afaceri cu CFR se pare că a făcut și firma Remar 16 Februarie, în care aflăm că a lucrat fiica lui Vasile Blaga, Agathe Cristina Rudeanu, avem o perspectivă transpartinică asupra devalizării CFR. După angajarea acesteia pe post de consilier (în 2005), firma Remar 16 Februarie a câștigat licitații pe bandă cu CFR, încasând în perioada 2006 – 2010, 885 de milioane de lei de la statul român pentru echipamente second-hand (automotoare) din care multe nu au fost folosite fiind defecte.

Dincolo de opiniile de stânga sau dreapta, CFR a fost și încă mai este o vacă de muls dar și un coșmar al politicienilor dacă ne raportăm la oamenii politici  care și-au dorit portofoliul transporturilor: Relu Fenechiu, condamnat într-un alt dosar aflat în recurs, Ovidiu Silaghi care dă și el cu subsemnatul pe la DNA și iată, proaspăt, Nini Săpunaru, un campion al afacerilor cu bani publici, mai cu seamă din contracte cu primăriile ai căror primari provin din PNL. Ramona, asculți glasul roților de tren? ”E o șoaptă cu suspine”.

Putem concluziona că conducerea CFR a fost în permanență încredințată unor oameni de partid care au acceptat și semnat contracte păguboase pentru societate dar profitabile pentru oameni de afaceri care se învârt în jurul politicii, indiferent de guvern sau de opțiunile politice ale acestora. În aceste condiții, era firesc ca mândra companie să-și dea obștescul sfârșit iar rămășițele ei să fie împărțite de vulturii prădători. Cum s-a întâmplat de altfel cu toate companiile administrate de stat prin acești specialiști care se rotesc în funcții de 23 de ani și care au fost sortite pieirii.

Categorii:Politica în cuvinte