Oameni plecați înspre stele


ImagineAzi am plâns în hohote la volan, în drum către un client care dorea semnarea actelor în altă parte decât la biroul meu. Nu m-am putut stăpâni chiar dacă lacrimile îmi împăienjeniseră ochii și mă deranjau la condus. Știam de ieri că a plecat înspre stele soția unui bun amic avocat dar am tot amânat să îl sun. Mi-era groază să o fac deși știam că trebuie. Ce să îi spui unui om care și-a pierdut ființa iubită? Care cuvinte sunt mai bune decât altele? Cum ai putea, prin cuvinte, să-i ușurezi durerea de nesuportat pe care o simte în aceste clipe? Ochii îmi sunt uscați și acum când scriu aceste cuvinte pe care mi-aș dori să le simtă ca fiind expresia unui suflet care înțelege.

Nimic, nimic din ce spun sau fac oamenii de lângă tine în aceste momente nu te poate ajuta și o spun pentru că știu ce înseamnă să pierzi un om iubit. Toate cuvintele pe care le primești nu le auzi, nu străbat dincolo de dorința nebună de a fi singur, de a nu vedea și auzi pe nimeni. Ți-ai dori să intri în pământ alături de cel drag și să nu mai știi de nimeni și nimic. Și cu toate astea, răspunzi la telefon, mulțumești celor care din politețe îți transmit cuvinte golite de sens, faci lucruri pe care nu ți le vei aduce aminte și pe care nu vrei să le faci. Singurul lucru pe care îl vrei este să fii lăsat în pace, să nu vorbească nimeni cu tine, să nu-ți sune telefonul, să fii un anonim, tu și durerea ta. Și este singurul lucru de care nu ai parte.

Pe mine m-a ferit Virgil de toată această politețe care îmi făcea pur și simplu rău fizic, mi-a preluat toate telefoanele, a vorbit el cu lumea, nu știu ce și cum a făcut căci nu îmi aduc aminte de nimic care m-a înconjurat atunci. Indiferent ce s-ar întâmpla între noi, ceea ce a făcut el atunci pentru mine a fost din categoria miracolelor din dragoste și-l voi iubi la infinit pentru asta. Căci grație lui, n-am vorbit cu nimeni când mi-am pierdut copilul, probabil am fost considerată nepoliticoasă de „lume„ dar ce-mi păsa mie de egoismul oamenilor când puiul meu era deja pe drumul spre altă lume?

Am aflat ulterior acelei dureri pe care o port încă în suflet că mare parte din oamenii care te sună și-ți spun cuvinte frumoase sunt în sinea lor fericiți că ți s-a întâmplat o nenorocire. Am aflat că omul, acest animal cu față umană, abia așteaptă să te vadă căzut la pământ pentru ca să-și înfingă colții, rânjind, în bucata de inimă rămasă și să muște cu poftă din ea, cu sălbăticie. Am aflat că ”lumea” este bună doar în teorie, că spunem cuvinte care știm că ne fac imaginea mai plăcută în fața celorlați dar că în fapt suntem niște ticăloși egoiști cărora nu le pasă de durerea altuia ba, din contra, ne face plăcere să-l chinuim provocându-i alte dureri și, cu o maximă satisfacție a răului din noi, exultăm când îl vedem doborât la pământ.

De asta mi-a fost atât de greu să îl sun pe amicul meu. Ce să îi spun? Condoleanțe? Că îmi pare rău? Am făcut-o până la urmă, bolborosind fraze dar mi-am dat seama, imediat ce am închis telefonul, că sunt atât de seci cuvintele, încât am izbucnit în plâns. Sper, chiar fără să știe, ca lacrimile care mi-au inundat ochii și sufletul să îi fi alinat cumva, telepatic, suferința.

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

6 răspunsuri

  1. atat de trist si de adevarat

  2. Draga Lili, pot doar sa-ti ofer o imbratisare sincera. Cuvinte nu am a-ti spune. Mi-am pierdut brusc si neverosibil omul de langa mine acum multi ani. Ma bucur ca tu il ai pe Virgil alaturi.
    Zilele acestea ma gandesc cu drag la alt suflet care de trei ani nu mai e printre noi, fiica fratelui meu.
    Sunt momente in care nu cuvintele lipsesc… nimicpe lumea asta nu intrece sentimentele incercate cand te uiti in haul ala negru care vrea sa-ti inghita dragostea.

    • Mulțumesc Ela, te îmbrățișez la rându-mi cu mai multă putere. Poate că puterea noastră e dată de cei dragi, plecați înspre stele. Copilul meu sigur mi-a transmis voința lui, căci numai astfel mai sunt acum, aici

  3. Si eu cred asta.
    Cei dragi dintre stele ne sunt alaturi in drumul nostru, vrem-nu vrem, recunoastem sau nu. Si ii regasim in faptele noastre, in intentiile noastre.

    • Dacă toți ar face Ela ceea ce exprimă în cuvinte, lumea ar fi plină de îngeri. Din păcate între cuvinte și realizarea lor, de cele mai multe ori, la cei mai mulți oameni este o prăpastie de netrecut. E masca despre care tot vorbesc, acea cruce pe care mulți o fac la biserică dar nu și acasă, acele false rugăciuni să ne vadă lumea dar niciodată în intimitatea sufletului nostru..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: