Azi la prânz eram la Horezu și ne-am învârtit după un loc în care să mâncăm. Nu ne era prea foame dar nu mai voiam să oprim până acasă. Am găsit un han, chiar în localitate, care părea curățel așa că ne-am așezat pe terasă, chiar la o masă pe colț. Jos, lângă terasă era o salvare, aparținând Serviciului de ambulanță București și Ilfov. Am comentat, era clar că nu avea ce să caute la Horezu și că probabil că un șofer (sau poate un șefuleț) plecase în concediu cu salvarea. Da, aia care trebuie să salveze vieți și nu să umble pe coclauri. Am vrut să imortalizez momentul dar Virgil a dat din mână a lehamite. 

Eu eram suficient de nervoasă, acum 3 ani, în a doua zi de paști lui Virgi i s-a făcut rău, se tăvălea de durere într-o criză de bilă, nu mâncase mult dar probabil ceva nu îi priise. Am sunat 6 ore încontinuu la 112 să îmi trimită o salvare și a venit abia la ora 12, când disperată, am urlat cine sunt și că îi ia mama dracului dacă nu vin imediat. Am făcut ce de obicei nu îmi place să fac dar nu mai știam ce să fac, omul iubit era rău, foarte rău și la urgențe nu te primește imediat dacă nu vii cu salvarea.

Nu i-am văzut când au plecat pentru că pe terasă era foarte frig și curent și ne-am mutat înăuntru dar am avut surpriza să ne depășească pe Dealul Negru, dând pe toată lumea pe dreapta căci nemernicii puseseră sirena. Așa că am reușit de data asta să fac o poză în care se vede perfect și numărul.

Dle Arafat, domnule Nicolăescu, strângeți-vă rândurile și aflați cine era în acea salvare și ce căuta în 24 august 2013 la Horezu. Cum sistemul de sănătate este deja la pământ, nu cred că putem suporta ca salvările să circule hai hui prin România.

Categorii:Politica în cuvinte