Imagini din colț de retină (Ziua a IV-a – joi)


ImagineAstă noapte n-am pus nici unul dintre noi geană pe geană. Așa cum vă povesteam ieri, ne-am cazat la Hotel Astoria, lângă Teatru pe motiv că este foarte aproape de Corso și că putem să vedem totul pe jos, fără a mai scoate mașina din parcare. Deși prețul mi s-a părut pipărat (280 de lei față de 80 lei în alți ani) am acceptat din motivele de mai sus și am cedat explicațiilor recepționerei care ne-a spus că hotelul s-a transformat în 4 stele. Eroare, am luat o țeapă. Camera care ne-a fost oferită nu avea balcon, geamul nu avea plasă de țânțari, exista dulapul pentru frigider dar nu exista frigiderul iar aerul condiționat mergea numai pe căldură – norocul nostru că vremea a fost destul de răcoroasă altfel ne lua dracu de cald.. Pentru că era târziu când am observat toate astea am fost nevoiți să rămânem acolo, inițial după cazare am aruncat bagajele, am făcut un duș și ne-am dus la întâlnire pe Corso cu Angela. Mai cu seamă că la 21,30 începea meciul și Virgil s-a dus în cameră să îl vadă iar eu am rămas pe Corso cu Angela la un suc și povești până foarte târziu, am înghițit în sec.

Dimineață însă, bihoreanului meu calm i-a sărit țandra, era treaz de la 6,00 întrucât se bocănea cu un ciocan de muncitorii care lucrau la o nouă aripă a ”minunatului” stabiliment turistic. Punctul culminant l-a oferit recepționera care ne-a spus că micul dejun (inclus în preț) nu se ia în restaurantul hotelului și într-un restaurant de peste drum. Asta a pus capac așa că Virgil le-a spus hotărât celor de la recepție să pregătească o factură de ștornare căci nu mai intenționăm să înnoptăm la ei. Le-a mai spus și alte lucruri, printre care a transmis noilor patroni să le fie rușine că au dat drumul unui hotel mai înainte de a fi gata, că acesta nu este în nici un caz hotel cu pretenții de **** și că ar trebui reclamați la Protecția Consumatorului.

Până am băut o cafea, evident la restaurantul de vis-a-vis, și el în renovare și plin de praf, ni s-a făcut factura de ștornare și ni s-au dat banii înapoi pentru noaptea următoare pe care o plătisem deja. Probabil că ceva din vocea lui Virgi le-a atenționat pe fetele de la recepție că nu glumește. Deși era numai ora 10,00 și până la 12,00 nu puteam să ne cazăm la un alt hotel, Virgil nu a mai dorit să stea nici un minut acolo, a făcut bagajele, le-a pus în mașină și ne-am plimbat pe jos până la 12,00, întâlnindu-ne din nou – de data asta întâmplător – cu Angela. Na, enervează-l pe un bihorean și-ai să vezi un om realmente nervos, de care e bine să te ferești.

Ne-am învârtit pe la amiază pe la niște hoteluri dar nu ne-a plăcut nici unul, după experiența tristă de la Astoria, ridicasem și pretențiile.  Cel mai drăguț lucru în acest periplu a fost răspunsul unei fetișoare de la un hotel de ***, tot central, la întrebarea dacă au net în cameră: ”Avem, da mere când cum.” Bine, nu voiam net nici ”când” nici ”cum” așa că Virgil a întors mașina și am plecat către Hotel Silver, un hotel în care am mai stat dar pe care nu-l alesesem căci era mai departe de centru, deși ne simțisem excelent.

Minunată cazare, o cameră către livada de pe dealurile din Oradea, cu o curte mare, plină de flori și de verdeață, cu piscină, toate serviciile la care ne așteptam erau în cameră iar prețul mai mic decât dincolo. Mă tot întreb, există o diferență crasă între acest hotel și cel de la care am plecat dimineață și punctele nu sunt în nici într-un caz în favoarea celui denumit Astoria. Cu toate astea, ambele sunt de ****. De ce? Cum se iau stelele la un hotel din România, v-ați întrebat vreodată? Din ce  am citit astăzi există niște criterii foarte stricte de acordare a stelelor (printr-un Ordin al Ministrului Turismului) dintre care unele sunt obligatorii pentru toate spațiile de cazare, indiferent de stele (cum ar fi afișarea nr. de telefon de la hotel, a celui de la Ministerul Turismului și Protecția Consumatorilor, a unei hărți cu localizarea hotelului). Să mor eu dacă la Astoria am văzut aceste criterii obligatorii, darmite altele care să le fi adus acele 180 puncte pentru încadrarea la ****. Acordarea de **** să fi fost pentru că Hotelul tocmai a fost achiziționat de niște baroni din Bihor?

ImagineDupă ce ne-am cazat am avut o întâlnite minunată cu Ioana Dragoș Gajdo, o prietenă extraordinară cunoscută până azi doar de pe facebook și la telefon, una din marile actrițe de la teatrul din Oradea. Cum Ioana era între două repetiții, ne-am întâlnit în pauza ei de prânz dar mi s-a părut minunat să fiu strânsă și să strâng în brațe cu drag o fată pe care nu o văzusem niciodată dar pe care am simțit-o de pe net a avea un suflet deosebit. Și nu m-am înșelat. Am întâlnit un suflet minunat de care m-am simțit imediat legată.

După despărțirea de Ioana am hălăduit prin toate satele așezate împrejurul Oradiei, încercând să mă transpun în momentele din copilăria băiețelului care hălăduise pe-acolo. Virgil, azi bărbatul matur, ieri acel băiețel, era încântat de tot ceea ce vedea în jurul lui deși unele lucruri nu și le mai amintea a fi ca în copilăria lui.

lil si virgi silverSpre seară ne-am retras la Silver unde am luat o cină regală în grădină, însoțită de un pahar de vin și, bineînțeles, de o baie în piscină. Frumoasă locație, v-o recomand cu toată căldura dacă veniți în Oradea. Pe mâine!

 

 

 

 

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: