Schimonoselile unui posibil viitor Președinte


crin antonescu

Motto: ”În democrație, numai întâmplarea naște un mare șef” – Petre Țuțea

Un om care dorește a ocupa cea mai înaltă funcție în stat trebuie să aibă un anumit comportament, ținută și limbaj care să-l recomande pentru această demnitate. Căci a visa să devii Președintele unei țări care este și membră a Uniunii Europene și NATO nu este ca și cum te-ai pregăti pentru un grătar la margine de pădure într-o ținută lejeră și cu arsenalul de bancuri în traistă. Cu alte cuvinte, orice persoană care se pregătește pentru o astfel de funcție trebuie să știe că există niște reguli de protocol de la care va trebui să nu se abată ca reprezentant al unei națiuni. Pentru că orice încălcare a acestora nu îl pune doar pe el într-o lumină proastă ci însăși țara pe care o reprezintă. Uneori un gest sau o vorbă care nu sunt suficient de bine gândite pot duce la complicaţii şi situaţii de confuzie în cadrul relaţiilor interstatale sau chiar la conflicte diplomatice. Cancelariile străine nu analizează numai vorbele unui șef de stat ci și gesturile, orice mișcare putând fi catalogată într-un fel sau altul, după anumite reguli.

Acest protocol despre  care vorbim poate fi definit ca un ansamblu dereguli de codificare, care domină ceremonialul, scopul lui fiind de a acorda fiecărui participant prerogativele, privilegiile şi imunităţile la care el are dreptul” (Jean Serres). Eu i-aș spune mai simplu: respectarea unui protocol înseamnă respect față de țara sau instituția pe care o reprezinți, respect față de tine, față de ceilalți participanți și față de ceremonia la care iei parte.

Nu doresc să mă ocup aici de  președinții care au condus sau conduc România și de gafele pe care aceștia  le-au făcut în exercitarea mandatului lor în ceea ce privește protocolul, sunt fapte trecute și au fost întoarse și pe față și pe dos la vremea lor de jurnaliști. Îmi place însă să cred că învățăm din greșelile trecutului și îmi doresc să nu le mai repetăm pe viitor.

Așa încât, dintre posibilii candidați la Președinția României, mă refer azi la Crin Antonescu, liderul liberalilor aflați la guvernare, copreședinte al USL și Președintele Senatului României.

De ce Crin Antonescu? Pentru că există o marjă de votanți care au încredere în acesta, aproximativ 30%, astfel încât nu este imposibil ca acesta să ocupe pentru 5 sau 4 ani fotoliul de la Cotroceni. Pentru că în ultimul an Crin Antonescu s-a făcut remarcat prin declarații considerate de unii naziste, cu dorințe mai mult sau mai puțin explicite de a ne orienta spre est și nu spre vest. Dar mai ales pentru că mă îngrijorează inconsistența acestuia, gestica, imposibilitatea de a sta mai mult de câteva secunde nemișcat, mișcările incontrolabile, furia și nervozitatea atunci când nu îi convin întrebările sau atitudinile celorlalți.

L-am urmărit atent pe liderul liberalilor în diversele sale ieșiri publice și am ajuns la concluzia că domnia sa este bolnav de putere, că visul de a ocupa fotoliul de la Cotroceni s-a transformat într-un coșmar care îl conduce aproape întotdeauna la comportamente pe care psihologia ar putea să le analizeze la capitolul deviații. Nu pot să amintesc aici decât obsedantul ”eu, președinte” al domniei sale, în perioada interimatului.

Cel mai mult însă m-a frapat comportamentul acestuia la Cotroceni, în momentul de învestitură a Guvernului Ponta II, după câștigarea alegerilor de către USL în 9 decembrie 2012, ceremonie la care Crin Antonescu a participat în calitate de Președinte al Senatului României. În timp ce miniștrii depuneau jurământul într-o ceremonie solemnă care impunea o ținută rigidă, aproape milităroasă. Crin Antonescu se bâțâia de pe un picior pe altul, își arunca ochii când în tavanul clădirii, când în podea, când la stânga, când la dreapta, cu mișcări smucite, gura i se schimonosea când țuguindu-și buzele, când apărând un zâmbet fad,când un rictus. Gesturi care m-au făcut să exclam strămoșescul creștin: ”Doamne ferește!”

Și pentru că dorința liderului liberal de a ajunge Președintele României este atât de mare, îi transmit domnului Crin Antonescu, dacă chiar vrea să aibă o șansă cât de mică spre Cotroceni, să citească tot ce a apărut în domeniu despre  regulile de protocol, etichetă, stabilite încă din 1815 la Congresul de la Viena, reluate în cadrul Convenției de la Viena din 1961. Și să repete în oglindă modul în care trebuie să se comporte în diverse situații, până când acest tip de comportament îi va deveni o a doua natură. Pentru că altfel nu rămâne decât un personaj ridicol din politica românească, un Agamiță Dandanache contemporan. Sau un simplu nebun, așa cum însuși domnia sa s-a exprimat: “Azi trebuie să fii nebun să spui că Traian Băsescu poate fi învins. Daţi-mi şansa de a fi acel nebun…”.

 

Publicat în 17 august și pe Politicstand.com

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: