Adagio la ”Sclavul”


adagio 1

Acum câteva zile am citit un articol despre bugetari care a trezit reacții, unele dintre ele negative. Din punctul meu de vedere articolul aducea în atenție un fapt indubitabil: acela că bugerarii nu vor fi mai bine plătiți decât atunci când nouă privaților ne va merge mai bine și când vor înțelege că ei sunt în slujba noastră și nu invers. Despre articol, puteți citi, aici: http://gandindparalel.ro/sclavul/

Pentru că ceea ce vreau să adaug însumează foarte multe cuvinte și gânduri, am scris acest Adagio la articolul ”Sclavul” mai sus menționat.

Ce mă diferențiază pe mine de tine, bugetarule (în categoria asta incluzând și, dar mai ales, senatori, deputați, miniștri):

Faptul că în zilele libere tu ești cu adevărat liber, eu sunt la dispoziția clienților, dincolo de bani este nevoia mea de a nu pierde un client, fidelizarea acestora fiind un element de bază pentru ca să exist.

Ție nu-ți pasă dacă îți intră pe ușă din ce în ce mai puțini clienți ba chiar te bucuri în zilele în care nu-ți deschide nimeni ușa, eu sunt disperată în acele zile. 

În timp ce tu ești la mare/munte/în grădină la țară și îți închizi telefonul pentru că în zilele libere nu te interesează ce se întâmplă la serviciu, eu nu-mi permit să închid niciodată telefonul pentru că m-ar putea suna un client și negăsirea mea înseamnă pierderea acestuia pentru viitor, ori pentru mine fiecare client contează.

Eu nu-mi pot permite să îmi beau cafeaua liniștită și să îmi las clienții să mă aștepte, să mă uit chiorâș la clientul care îmi dă buzna pe ușă, tu poți.

Eu nu pot lăsa o lucrare neterminată de azi pe mâine sau pe poimâine pentru că  ar putea clientul să meargă vizavi la un alt specialist ca mine, tu poți.

Mie nu-mi dă nimeni bilete subvenționate la mare sau la munte, tu ceri să ți se dea.

Eu nu pot să mă duc pe banii altuia în delegații, schimburi de experiențe, mă duc pe banii mei, tu poți, te duci pe banii instituției la care lucrezi.

Eu nu-mi pot permite să îmi iau concediu medical nici chiar atunci când realmente sunt bolnavă pentru că orice lipsă de la slujbă înseamnă bani care nu intră și care îmi dau peste cap bugetul.

Eu nu-mi permit să am parcarea mea personală fără să mă intereseze unde parchează clienții mei, tu da. 

Tu ești supărat pe stat că îți dă bani prea puțini dar nu te interesează de unde îți vin banii. Eu nu pot dormi când văd că îmi scad veniturile și se apropie ziua de salarii pentru că tu poți țipa la stat, eu nu pot țipa la nimeni, trebuie volens – nolens în ziua de salarii să îmi plătesc angajații. Eu n-am la cine să țip că vreau venituri mai mari.

Eu nu-mi rotunjesc veniturile din nimic decât din munca mea, tu, nu știu de unde, ai bani de benzină, casă cu etaj, concedii deși te plângi permanent că ai salariul la limita subzistenței.

Tu îți dorești taxe mai mari la privați ca să îți crească ție salariul fără să înțelegi că mărirea sarcinii fiscale și împovărarea mea cu noi taxe va duce, încetul cu încetul la închiderea ”mea” și a altor mulți ca mine și, într-un final la un număr mai mic  de ”tine” căci numai dacă suntem noi mulți și profitabili sunteți și voi mai mulți și cu salarii mai mari. 

Din banii mei poți tu toate astea. Așa încât te conjur să te porți cu mine așa cum merit: sunt cel care îți sponsorizează toate astea, sunt patronul tău.

Eu îți plătesc parcările în care încapi numai tu, eu parcând pe te miri unde cu riscul de a-mi bloca poliția mașina, eu te plătesc când îți iei concediu medical ca să te duci la socri să culegi prunele de țuică, eu te plătesc când n-ai chef de mine și îmi trântești gemulețul mic și amărât  între ochi pe motiv că ești ocupat, eu te plătesc când tu vorbești la telefon în timp ce eu – și alții de eu după mine –  stăm la coadă așteptând ca soțul, amantul, copilul, mama, soacra, cumătra să-ți povestească ce a pățit aseară, eu te plătesc când tu declari grevă și nu mai vrei să vii la slujbă că iei prea puțini bani,  eu îți plătesc tichetele tale de masă, concediile tale. 

Așa că gândește-te bugetarule, ce-ar fi dacă eu nu mai plătesc toate astea, dacă m-aș revolta și n-aș mai vrea să plătesc nimic din ceea ce, cu nonșalanță, crezi că ți se cuvine fără să mă respecți! Ce-ai face tu atunci?

 

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

2 răspunsuri

  1. Mult prea personal!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: