Text existent:  articolului 74 din Constituție:

„inițiativa legislativă poate aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Legea fundamentală stabilește că acei cetățeni care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative. Constituția mai stabilește că nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”

Propunere – modificare art.74 după cum urmează:

„(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 45.000 de cetăţeni cu drept de vot, indiferent de domiciliu sau reședința. Dreptul la inițiativa al cetățenilor se exercită in condițiile legii speciale, inclusiv prin mijloace electronice. Legea fundamentală stabilește că acei cetățeni care își manifestă dreptul la inițiativa legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 2450 de semnături în sprijinul acestei inițiative. Constituția mai stabilește că nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”

EXPUNERE DE MOTIVE:

Am pornit acest demers, încercând să aduc în atenția opiniei publice inechitatea și imoralitatea  dispozițiilor  articolului 74 din Constituție.

Modificarea numărului de cetățeni de la 100.000 la 45.000 care pot propune o inițiativă cetățenească este necesară pentru realizarea unui proces legislativ cu adevărat democratic în România pentru următoarele considerente:

        1. La nivel european, Tratatul de la Lisabona prevede că, la iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, provenind dintr-un număr semnificativ de state membre, Comisiei Europene i se poate solicita să prezinte o propunere de act normativ comunitar într-un anumit domeniu. (toate regulile prin care se poate realiza o asemenea opțiune au fost stabilite prin Regulamentul privind Inițiativa Cetățenească Europeană care a intrat în vigoare la 01.04.2011).

Uniunea Europeană are aproximativ 500 milioane cetățeni, astfel încât acel număr necesar de a iniția o propunere legislativă la nivel comunitar de un milion de cetățeni reprezinta  0,2% din totalul cetățenilor Uniunii Europene. Din punct de vedere al legislației române, numărul de cetățeni care trebuie să semneze pentru o inițiativă legislativă este de 100.000 care, raportat la numărul total de cetățeni romani de 22.000.000 ar rezulta un procent de 0,45%.

Dacă admitem că procentul de 0,2% – pentru UE – este corect și democratic și că același procent de 0,2% ar fi corect să fie și pentru o inițiativă cetățenească în țară la noi , atunci acest 0,2% reprezintă un număr de 44.000 cetățeni în loc de 100.000.

2. Ulterior Uniunea Europeană a revenit cu reguli mai simple pentru propunerea unei inițiative legislative (7 cetățeni din 7 state membre UE pot propune o inițiativă legislativă cu condiția ca, ulterior acestei propuneri – în 12 luni, să semneze în sprijinul acestei inițiative un număr de cetățeni cu drept de vot care să reprezinte 750 X nr. de parlamentari europeni din 7 țări europene. Dacă raportăm la România ar fi nevoie de 24.750 de aderenți (750 X 33 parlamentari europeni), ori noi suntem o țară europeană mare – ca număr de cetățeni, astfel încât la un calcul sumar numărul necesar pentru o inițiativă s-a redus până la 200.000 cetățeni europeni.

3. Nu există egalitate de șanse între un simplu cetățean/grup de cetățeni și un cetățean deputat sau senator care poate propune o inițiativă legislativă deși numărul de voturi cu care a fost ales cel din urmă (senator/deputat) în parlament e ridicol de mic față de targhetul de 100.000 cât trebuie pentru o inițiativă cetățenească.

Și nu este corect ca un parlamentar ales cu foarte puține voturi să poată propune o lege, dar un nr. considerabil de cetățeni (45.000 e un număr considerabil, din punctul meu de vedere) să nu o poată face, numărul stabilit de legea actuală de 100.000 făcând aproape imposibilă o inițiativă legislativă cetățenească.

Dau exemplu câțiva parlamentari – aleatoriu aleși ca nume și legislatură – și numărul de voturi cu care au ajuns în Parlamentul României:

–     Doru Frunzulică,  a fost ales deputat PSD în colegiul uninominal nr.7 din Olt cu 11.205 voturi

–     Mircea Cinteză, senator PDL,  a fost ales în colegiul uninominal 4 din Circumscripţia electorală nr. 3 Argeş cu 17.347 voturi

–     Gyerko Laszlo – UDMR a fost ales in Colegiul nr 1 Harghita cu 42.039 de voturi

–     Adriana Săftoiu PNL a fost aleasă deputat în circumscripţia electorală nr. 31 Prahova, colegiul uninominal nr. 7, cu 6.043 de voturi.

–     Teo Trandafir PDL a fost aleasă deputat în  colegiul 19 din Bucureşti, obţinând 8.154 de voturi. 

–     Teodor Meleşcanu PNL a fost ales senator PNL în colegiul 3 Prahova cu 17.069 de voturi.

4. Oricum, diferența modului de a propune un proiect de lege din partea cetățenilor rămâne, întrucât  inițiativa legislativă cetățenească este obligatoriu a trece de Consiliul Legislativ, pentru aviz și mai ales de Curtea Constituțională pentru aviz de legalitate care este obligatoriu – mai înainte de a fi dezbătută în parlament.

5. În sprijinul afirmațiilor mele vine și faptul că în 20 ani Senatul a adoptat o singură inițiativă legislativă cetățenească, respectiv proiectul de Lege privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, devenit Legea 9/1990, iar în total în acești 23 ani au fost 6 inițiative legislative cetățenești: cea mai sus menționată, una cu referire la majorarea cotei din buget acordată învățământului și încă 4 clasate de Senat. Numărul ridicol de mic al inițiativelor legislative cetățenești în 23 ani care au trecut din 1990 nu se datorează dezinteresului cetățeanului român față de legislația care îl privește în mod direct sau indirect ci acestor reguli descurajante, făcute anume de mediul politic pentru a împiedica un astfel de demers.

Sigur, nu îmi propun în acest moment o acțiune de anvergură pentru strângerea de semnături tocmai motivat de faptul că modificarea acestui articol înseamnă o modificare a constituției și, pe cale de consecință, ar trebui să îndeplinim regula stabilită în constituția actuală respectiv: un număr de 500.000 semnături din cel puțin 1/2 din județele țării și din București iar pe fiecare județ/București să fie cel puțin 20.000 semnături, lucru imposibil de realizat, îmi propun să aduc la cunoștința opiniei publice că aceste reguli au fost făcute doar pentru a nu putea fi îndeplinite, că cel puțin din acest punct de vedere constituția actuală nu este facută pentru  cetățenii României.

Și, în sprijinul acelei democrații pe care o clamează și stânga și dreapta, solicit celor care se ocupă de revizuirea constituției să ia în considerare și modificarea acestui articol în sensul celor propuse și motivate în acest demers.

Categorii:Juridice