Ce mi-i dreapta, ce mi-i stânga!


Scriu cu tristețe, cu furie și deznădejde. N-am crezut că o să spun vreodată că oamenii cu vederi de dreapta nu-s cu nimic mai buni decât cei cu vederi de stânga. Cel puțin o parte. Ce se întâmplă cu noi, oamenii? Când am uitat să fim umani, toleranți, să vedem dincolo de contrele și aparenta ură de moment dintre doi politicieni, când am uitat să trebuie să fim nemulțumiți de acțiunile sau inacțiunile politicienilor și nu de defectele fizice sau vârsta acestora? Ce-mi pasă mie că o doamnă din politică este bătrână, slabă sau prea grasă, urâtă sau chioară? Ce-mi pasă mie că un domn din politică este chel, burtos, fără o o ureche sau are nasul coroiat? Viața mea ar fi mai bună dacă toți politicienii ar fi top-model? Sunt atâtea lucruri pe care politicienii le fac strâmb cu privire la legi, politici economice, fraude din bugetul statului, privatizări cu iz de penal iar noi, în loc a analiza aceste lucruri care ne alimentează viața zi cu zi, aruncăm în ei cu două înjurături sau ne legăm de aspectul lor fizic. Da, știu, o să îmi răspundeți că uslașii merită asemenea invective pentru că ei au început dar o asemnea abordare n-ar face decât să mă înfurie și mai tare. Ce suntem, o țară după chipul și asemănarea Antenei 3? Am criticat întotdeauna alegătorii de stânga cum că ar fi neciopliți, needucați, că ascultă emisiunile lui Mircea Badea și folosesc același limbaj de mahala ca al acestuia când își exprimă nemulțumirea față de cei de dreapta. În astă seară am văzut că și cei de dreapta (sau o parte din cei care se pretind a fi) se comportă fix la fel.

Pe Antena 3 a fost Draga Olteanu Matei care, așa cum spunea un amic, s-a transformat din simplu actor în actor politic și, spre nefericirea celor de dreapta, a fost împotriva lui Traian Băsescu având, se pare, un limbaj neadecvat. Nu am văzut emisiunea și poate că a fost așa dar asta nu scuză invectivele care i-au fost adresate ulterior pe Facebook: ”hoașcă, ”băbătie” – și astea sunt cele mai drăguțe. Mai mult decât aceste cuvinte, m-au dezamăgit reacțiile prietenilor care m-au șters din listă sau m-au criticat la greu pe motiv că am îndrăznit să cer un limbaj civilizat atunci când atacăm o persoană, mai ce seamă când ea este una din marile personalități ale teatrului românesc. Da, chiar presupunând că Draga Olteanu o fi avut un limbaj neadecvat la adresa lui Băsescu, cu ce sunt eu mai bună decât ea dacă aș spurca-o acum cu zece înjurături demne de un cartier rău famat? Cu ce sunt mai bună decât Badea care îl înjură pe Băsescu dacă i-aș folosi cuvintele dar aș schimba personajul și aș spune Ponta?

Credeam că una din valorile care diferențiază dreapta de stânga este cultura, bunul simț, educația chiar față de un necioplit, limbajul civilizat, argumentația. Dacă diferența vine doar din idolul pe care îl adorăm folosind aceleași bădărănisme când vorbim de ceilalți, atunci declar că nu-mi mai trebuie nici dreapta și nici stânga. Mă declar aici și acum apartinică față de oricare din politicile din România și nu-mi rămâne decât să visez la o peșteră departe de oameni.   

Când s-a petrecut această radicalizare între români? Dacă îndrăznești să-l critici pe Băsescu (sau orice simpatizant din apropierea acestuia) ești un uselist nenorocit. Dacă îndrăznești să-l critici pe Ponta (sau un apropiat al acestuia) ești un băsist ordinar. Useliștii îi înjură ca la ușa cortului pe băsiști iar băsiștii îi înjură ca la ușa cortului pe useliști. Când am ajuns aici? Mă declar neputincioasă în fața unor asemenea comportamente și față de unii și față de ceilalți. Și vă spun sincer că voi critica orice măsură greșită pe care o ia Ponta fără însă a-l înjura dar în același timp voi critica și orice măsură greșită pe care o ia Băsescu, tot fără a folosi invective. Pentru că sunt convinsă că există suficiente cuvinte în limba română cu ajutorul cărora să dovedești că o anumită măsură/acțiune este o eroare, o ilegalitate, fără a te dezbrăca de bunul simț și educația celor 7 ani de-acasă.

Nu înțeleg această radicalizare dusă până la violență verbală, având în vedere că în viața reală cunoașteți și oameni de stânga și oameni de dreapta. Să nu-mi spuneți că toate cunoștințele, rudele și prietenii voștri sunt numai de dreapta sau numai de stânga pentru că nu voi crede. Ce faceți în aceste condiții?  Vă stricați prietenii de o viață, vă lepădați de rude?  Mama mea este nemulțumită de măsurile lui Boc, ea fiind pensionară și din această cauză nu-l agreează nici pe Traian Băsescu. Ce-ar trebui să fac, să o omor?

Gândiți-vă la faptul că în politică alianțele se fac și se desfac, fără a se mai ține cont de opțiunile politice, de cele mai multe ori. Și realitatea ne-a dovedit asta cu vârf și îndesat. Au fost alianțe, pentru a guverna, formate din toate partidele cu toate partidele. Ce facem noi cei din societatea civilă în aceste condiții, noi cei radicali până la ură, când idolii noștri își dau mâna peste capul nostru și azi coabitează, mâine se urăsc, azi fac alianță cu un partid pe care până mai ieri îl scuipau? Nu ne rămâne decât să ne împușcăm.

Am înțeles necesitatea acestor alianțe câtă vreme rar se mai întâmplă peste tot în lume ca un partid să câștige alegerile cu peste 50%. Am înțeles jocul lor politic dea critica când sunt în opoziție chiar dacă ulterior ar putea să fie împreună la guvernare. Dar cu noi, cu ura noastră cum rămâne? Azi îi dăm vecinului doi pumni și-i tragem două înjurături și mâine, dacă idolii noștri își dau mâna, ne pupăm și ne îmbrățișăm peste gard? Nu cumva suntem manipulați astfel încât să nu ajungem la acea masă critică care și-ar da seama că oamenii politici, de stânga sau de dreapta, nu lucrează în interesul nostru ci al propriilor buzunare? Și că ar trebui, de fapt, să schimbăm toată clasa politică și să așezăm o adevărată stângă și o adevărată dreaptă în matca lor firească, aceea a principiilor și a doctrinei istorice și nu a urii, a adorării de idoli și a limbajului de mahala?

Vă mărturisesc că dacă oamenii de dreapta pe care îi cunosc, cu care interferez prin grupuri, articolele sau comentariile mele, vor prefera mai departe înjurătura și invectivele unor argumentații pertinente cu limbaj tăios dar civilizat, acesta va ultimul articol pe care îl mai scriu. Mă întorc la poeziile mele, la povestirile mele, bune sau rele. Pentru că nu vreau să fac parte din acest simulacru care mimează o democrație în care celălalt nu are dreptul să fie de părere contrară ție, nu vreau să fac parte dintr-o societate a urii și violenței.  

 

Publicat în 29 iulie 2013 și aici:http://politicstand.com/

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

1 răspuns

  1. Pentru mine, Razvan Ungureanu va ramane exemplul politicianului cu bun simt !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: