Nimic nu-i ce pare a fi


batran3
(Foto de aici)
Aveam 22 de ani când i-am văzut. Doi bătrâni: el în cărucior, ea trăgându-și un picior – șontânc – șontânc, împingând scaunul cu rotile.

Ce m-a impresionat, în tinerețea de atunci care nu pricepea  aproape mai nimic despre viată, a fost mâna lui care, ridicată tandru, era așezată peste una din mâinile ei cu care împingea căruciorul.

Gestul acela mi s-a părut culmea iubirii. Cei doi îmi păreau Adam și Eva, care au ales să împartă și binele și răul,  pe care nu-i doborâseră greutățile și nu le uciseseră sentimentele, vechi ca și firele albe din păr.

Mi-am dorit o dragoste de acest fel. Un partener care să mă iubească șchioapă, surdă, oarbă, bolnavă, chiar cu alzheimer, bătrână. Iar eu să-l iubesc dincolo de trupul lui perfect sau nu, cu  chelie sau fără, mai slab sau mai gras, sănătos sau mai puțin sănătos, dincolo de toate astea și din ce în ce mai mult, până când firele albe de păr vor fi mai numeroase decât anii noștri petrecuți împreună.

Nu știam, atunci, ca în relațiile dintre doi parteneri perfecțiunea e rară și chiar imposibil de găsit, că dragostea dincolo de toate obstacolele este numai în cărți, că iubirea perfectă dintre Romeo și Julieta a fost posibilă pentru ca s-a stins repede în moarte. Nu bănuiam că era posibil ca cei doi bătrâni, la care mă uitam cu admirație, să se fi cunoscut cu fire albe în păr și că nicidecum nu aveam în fața mea o viată de cuplu de zeci de ani. Poate că, în acea tandrețe a mâinii lui pusă cald și calm peste mâna ei, era doar prefăcătorie. Sau… era un gest pentru public și că nimic din ce văzusem nu era ce părea a fi.

Mi-am dat seama că fiecare cuplu, care a rezistat în timp, ascunde în intimitatea relației dezamăgiri, dureri și răni necicatrizate, obstacole pe care doar s-au făcut că nu le vad dar nu le-au rezolvat niciodată; trădări din partea unuia; iertări, dar niciodată uitări, din partea celuilalt; minciuni spuse de unul și știute sau neștiute de celalalt, multe compromisuri. Plecări…cel puțin la nivelul mentalului, indiferență mascată sau mai puțin mascată, nepăsare față de dorințele și nevoile celuilalt. Obișnuință….

În intimitatea relației dintre ei…da! Pentru că dincolo de gesturile publice cine ar putea vedea? În exterior lucrurile se văd altfel decât așa cum este o relație în intimitatea ei. Se ascund toate dezamăgirile și neînțelegerile, se arborează zâmbetul fericirii. Astfel încât cei care trec pe lângă un asemenea cuplu pot fi fermecați, așa cum am fost eu de cei doi, în care mâna bătrânului paralizat apăsa calm și tandru peste mâna partenerei, care împingea căruciorul trăgându-și ea însăși un picior.

Au trecut ani buni de când i-am văzut. Iar eu vreau să cred că este în lume o dragoste în care Romeo și Julieta îmbătrânesc împreună. Și nu au a-și reproșa nimic unul altuia decât că au trăit prea puțin să se bucure de clipele împreună. În care bucuria de a fi unul lângă celalalt nu s-a stins, plictiseala și indiferența nu s-au instalat, minciuna și trădarea nu și-au făcut cărare prin viețile lor. O dragoste în care iubirea și tandrețea să fie reale, nu simulate pentru public. El să fie vrăjit de ea și ea vrăjită de el, chiar după un timp atât de lung petrecut împreună încât nici nu-și mai aduc aminte numărul anilor de când s-au cunoscut. Iar mâna lui caldă, pusă peste mâna ei, să fie ceea ce pare a fi, tandrețe și iubire.



Categorii:Povestiri din viața reală, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: