Mi-aș spune mie însămi să tac.
Sufletul meu nu îl cunoaște nimeni,
E-o închisoare
De amintiri, de răni și de dureri.
Taci, Inimă!
Te zbuciumă și plânge în tăcere,
Nu spune lumii tot ce-ascunzi în tine,
Ar hohoti văzduhul
De râs strident.
În mine se vorbește despre mine-n tăcere
Și lumea mea
E-o lume doar mie cunoscută.
Și dacă, totuși, lumea mă află
Cine sunt,
Mi-aș spune mie însămi
Să tac.
Căci lumea mea sunt eu.

Categorii:Poezii