Reîntoarcere în timp


reintoarcere in timp

De multe ori, după vârsta de 50 ani îţi doreşti să se înfăptuiască o minune şi să redevii de 20  ani dar cu mintea maturităţii de acum. Te macină gândul că reîntoarsă în vreme vei face altfel lucrurile şi nu vei mai repeta greşelile care atunci ţi se păreau normale dar care ţi-au marcat ulterioara viaţă, chiar şi-n maturitate.

Gândindu-mă- ntr-o noapte ”insomnică” la asta, aproape că m-am imaginat din nou o puştoaică, fără riduri, cu mijlocul tras prin inel, fără grija zilei de mâine, studentă la filosofie, cu doi lei în buzunar și-un zâmbet cât o avere. Dar m-am imaginat cu mintea mea de acum.

Şi mi-am dat seama că dacă peştişorul auriu, prins într-o undiţă din întâmplare, mi-ar fi îndeplinit acea dorinţă, aş fi fost cea mai nefericită adolescentă, fără prieteni, singuratică și considerată schizofrenică de cei care nu ar fi avut cum să ştie că-n trupul meu de 20 ani ascund o minte mai mult decât dublă.

Gândeşte! Cum ar fi dacă cei de lângă mine ar avea 20 ani în trup şi gândire şi eu, întoarsă în timpurile tinereţii graţie unei baghete magice, aş fi printre ei de 20 ani cu trupul, de 54 ani cu mintea? Ce sfaturi aş da eu prietenilor mei prin maturitatea gândirii şi ce hohote de râs ar trezi acestea de la adevăraţii adolescenti? Cum să îi spui unui adolescent că nu-i benefic pentru cariera sa să stea mai mult prin discoteci şi că doar lectura şi studiul asiduu îi va aduce o împlinire profesională peste ani? Ce reprezintă pentru el expresia “împlinire profesională”? Nimic la 20 ani.

Ce-ar crede despre o adolescentă ca mine (adusă înapoi la 20 ani doar de-o dorinţă nebună-n miez de noapte) care şi-ar sfătui prietenii că orice fustă prea scurtă şi purtată-n plină iarnă aduce peste vreme reumatismul? Da, cu siguranţă singurul răspuns ar fi schizofrenia.

Şi de le-aş spune că tot visul lor de-a studia filosofia spre a ajunge un nou Hegel sau de ce nu, să revoluţioneze ştiinţa înţelepciunii, e deşertăciune, că vor ajunge doar să facă  o carieră mizeră de profesor într-o şcoală în care alţi adolescenţi vor fi indiferenţi faţă de teoriile lui Platon sau Kant. M-ar auzi? Şi dacă le-aş da sfaturi în ce priveşte iubirea şi trădarea…le-aş spune că fiecare suferinţă e doar o etapă spre maturitate? M-ar asculta ei oare? Eu zic că nu.

Spre dimineaţă am realizat ca nu poţi cere să fii altceva decât ce eşti, în perioada pe care ţi-o oferă timpul într-un moment al lui. Şi că orice schimbare indusă de gândul tău duce la dezechilibre care nu vor fi niciodată o rezolvare a problemelor ivite într-o anumită etapă din viaţă. Că e firesc ca fiecare generaţie să-şi trăiască vârsta cu dezamăgirile ei, cu durerile şi bucuriile ei.  

A fost clipa când am jurat că nu voi cere niciodată îndeplinirea unei asemenea dorinţe dar nici nu voi hotărî în locul copilului meu cum să-şi trăiască viaţa la 20 sau 25 ani şi după aceea. Pentru că trebuie să o trăiască aşa cum îi cere vârsta şi nu aşa cum vede un părinte cu vârstă dublă că ar trebui. Chiar dacă acesta poate să prevadă suferinţe în viaţa copilului lui, greşeli care o să-i provoace suferinţă.  

Am realizat, când soarele dădea sa răsară, că rolul unui părinte nu este să ferească copilul – ajuns adolescent sau tânăr – de lucruri dureroase şi aspre care i se pot întâmpla ci rolul lui este să fie acolo, totdeauna acolo atunci când tânărul va avea nevoie de el. Un umăr și atât.

Reclame


Categorii:Miscelanea

1 răspuns

  1. Perfect adevarat,d-na Lili.In felul asta mi-am trait viata alaturi de copilul meu.Daca ar fi sa se repete,nimic nu as schimba.Mai ales ca acum,eu la 58 de ani si ea la 30,vad ca am ales bine.Din felul in care ea reactioneaza.A acorda urmasilor tai libertatea de gandire,de decizie,sunt un dar de nepretuit.Ma intreb,oare cati dintre parinti realizeaza asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: