În vremurile apuse era important să fii într-o structură comunistă (sau să ai pe cineva acolo) pentru a accede în vârful ierarhiei, într-o funcție care ți s-ar fi cuvenit la experiența și cunoștințele tale. Cu toate astea, din amintirile mele, existau oameni care ajungeau fără a fi sau a avea pe cineva. Intrarea în partid se făcea în momentul în care erai propus în funcție, nefiind necesar să ai în spate experiență de partid.
Nu era bine, să fim înțeleși, dar am senzația că după 1989 s-au perfecționat metodele, s-au înăsprint condițiile. Îți trebuie practică – exercitată mulți ani într-o gașcă, să accezi, indiferent de capacitatea intelectuală, cunoștințe, seriozitate. Faci parte dintr-o gașcă și ți-ai dovedit loialitatea? Poți spera la o funcție. Nu? Aleluia. Nu contează cât ești de deștept sau de pregătit, contează apartenența și apetitul de a îndeplini ce îți spune gașca.
Iar dacă ai curajul să îți înființezi o societate sau să devii liber profesionist, dacă visezi să fii propriul stăpân, pentru a nu primi ordine de la nicio gașcă, te trezești în coșmarul economiei de piață. Una tipic românească. Ai marfă bună și mai ieftină însă concurența e într-o gașcă? Ea vinde, tu stai. Ești cel mai bun profesionist într-o ramură, cu prețul cel mai mic la produse? Degeaba. Te uiți și nu-ți vine să crezi. La sfârșit de lună tu faci ordine de plată către stat, plătești taxele și impozitele și oftezi ușurat. Buzunarul îți sună a gol dar ești mulțumit: nu ai datorii. Concurența face ordine de plată pentru achiziționarea de mașini scumpe, excursii exotice, vile în cartiere rezidențiale. Are datorii? Nu-i pasă.
Ai momente când te critici, te cerți că nu ești bun manager, ca nu-ți ții afacerea din scurt, că nu depui mai mult efort și că vecinul tău are succes fiindcă e mai bun. Sunt și clipe când îți trece prin minte ca el înfloreste doar pentru că face parte dintr-o gașcă.
Te bate uneori gândul să te înscrii în trend; ți-ar aduce bunăstare și liniștea. Sunt gânduri răzlețe, îți traversează mintea ca un fulger, vin și pleacă. Ești încă lucid. Îți dai seama că apartenența nu-ți aduce doar bunăstare ci și umilință, drama de a-ți călca în picioare principiile, greața de a nu te mai putea uita în oglindă, certitudinea că vei intra într-o mocirlă din care n-ai să mai ieși. Te feliciți că nu ești într-o gașcă. Ești doar în faliment.
Categorii:Politica în cuvinte
Reblogged this on Justiție Oarbă.
Intrutotul de acord:
http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1472-Baieti-de-gasca