Cap. IV – NICOLETA


Imagine

                         

 

Eram conștienți că nu se mai poate cu o menajeră care să stea cu ea numai opt ore pe zi. Buni era însă sigură că n-are nevoie, ne contrazicea până ne ridica tensiunea.

– Lasă-mă domnule în pace! N-am nevoie de nimeni, mă pot descurca și singură.

– Cum?, a ridicat exasperat ochii Virgil. Cum ai să mănînci, cum ai să te speli? Mamă, te rog trezește-te!

– Văd eu. Că nu-s moartă. Și… nu sunteți voi pe-aci?

– Nu, mamă, nu suntem, plecăm dimineața și venim seara de la slujbă. Iar seara mai avem și copii, de spălat, de făcut mâncare.

– Înseamnă că nu mă iubiți.

– Ba te iubim, omule. De ce nu înțelegi? Din iubire îți punem menajeră, ca să fii bine îngrijită.

– Da, da, lasă că știu eu.

Era greu să priceapă. Nu voia sau nu putea. Sănătatea ei se deteriora și asta a dus la hotărârea angajării unei menajere interne. Mai cu voie, mai fără de voie, Mirela a plecat din viața soacrei mele, înlocuită cu o altă femeie.

Micuță și plinuță, respectuasă, chiar timidă de multe ori, Nicoleta, o femeie de 50 de ani, era dintr-un sat din județul Bacău. Când am dat anunțul de angajare era în București, cazată la o rudă îndepărtată, tocmai pentru a-și căuta ceva de lucru. S-a prezentat la interviu și postul a fost ale ei, impresionați de timiditatea și de dorința de a munci, chiar în condiții care o țineau departe de casă. Căsătorită, alesese această soluție pentru că…

 

(Restul poveștii o veți citi în cartea ”Menajerele soacrei mele” – carte care sper să apară anul acesta (2016)

 

 



Categorii:Menajerele soacrei mele

6 replies

  1. Oooo ,Doamne,cata suferinta,cat adevar,dar mai ales cata putere…..felicitari.

  2. NU POT SA CRED!!!! NU POT SA CRED!!!! NUUUU!!!! Imi pare atat de rau… Nici o mama sa nu treaca prin asta….

  3. Mult prea dureros. Dar sincer nu as crede ca Dumnezeu are vreun amestec in nenorocirile astea. Nu exista alinare pentru aceste suferinte. Poate doar credinta ca undeva acolo ne vor astepta sa ne imbratiseze.

  4. Imi pare rau ca ati trecut printr-o asemenea tragedie!!! Cuvintele sunt de prisos!!!

  5. Imi pare rau.Numai dvs.stiti cum au trecut 11 ani fara Vlad .Norocul dvs. au fost sotul si ceilalti copii care va iubesc tare mult dupa cum reiese din povestioare.Sunteti o echipa puternica .Dar va inteleg durerea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: