Cap. III – MIRELA


menaj

După experiența Ana am început să dăm mai multă importanță nu numai felului cum se prezentau candidatele la interviu ci și modului cum arăta gospodăria celei care avea șanse să fie aleasă menajera lui Buni. Angajarea demara printr-un interviu dar se continua cu o vizită inopinată la persoana care întrunea cele mai multe puncte. Dacă pica cel de-al doilea test, ne reîntorceam la următoarele candidate.

Norocul nostru, în toată acesta nebunie a angajării, era că între două menajere aveam asigurat ajutorul necondiționat al verișoarei mele, care ne-a salvat de multe ori. Soră, nu verișoară. Dorina, omul care ne-a fost alături în cele mai grele momente. Iubită de Buni și iubind-o pe Buni, a fost îngerul nostru în zilele în care nu aveam cu cine să o lăsăm, când rămâneam intempestiv fără necesara persoană care să aibă grijă de femeia care ne adora dincolo de suferința în care își ducea zilele. Dorina a fost partea a vieții lui Buni, nu numai între două menajere.

Greu să angajezi o femeie și să vrei să observi și cât de gospodină este la ea acasă. Am fost nevoiți să mergem în tot felul de locuri, pe care nu le vizitasem niciodată. Puteau fi numite excursii forțate, însă zău că nu aveam nevoie de ele. Numai că erau atât de necesare! Am mers în cei zece ani, cât a fost Buni paralizată, în sate din Teleorman, Giurgiu, Iași, Vaslui, Hunedoara, Bihor. Toată țara în lung și în lat. Am văzut case nevăruite de zeci de ani, oameni pe care cu greu îi puteai numi ființe umane, apartamente care nu mai știau ce este mătura, femei care credeau că menajera se ocupă de ștergerea prafului cu pămătuful ca în telenovelele de pe televizor. O experiență la care ne-a supus destinul, poate tocmai ca să cunoaștem umilința bolii și adevărata viață a românului simplu, trăitor în alte grupuri decât cele în care ne învârteam. Era cumplit, mai cu seamă că mereu ne trezeam fără femeie. O făceam din dragoste pentru omul care gemea stins, tocmai ca să nu ne îngrijorăm, cu toate că trecea prin chinuri cumplite.

Mirela ne-a fost prezentată de o cunoștință. Din cauza asta a scăpat fără a da primul test de angajare, interviul. Am ținut totuși să văd unde locuiește. Undeva, pe o străduță din București, apropape strivită de blocurile care o înconjurau din trei părți, se ițea o căsuță. Terenul nu era mai mare de 100 mp din care în jur de 65 mp era construcția. Casa, în stil vagon, avea….

(Restul poveștii o veți citi în cartea ”Menajerele soacrei mele” – carte care sper să apară anul acesta (2016)

 



Categorii:Menajerele soacrei mele

5 replies

  1. As fi vrut sa dau un like acestui articol- pentru expunerea povestii si pentru persoana care in ciuda unui destin atat de crud a ramas verticala si blanda. Dar povestea de viata atat de trista ma impiedica sa fac asta.
    Felicitari pentru felul in care ne impartasiti aceste istorii. Fiecare om are cate o poveste care l-a marcat pe viata si care ii explica comportamentul, chiar daca nu il aprobam intotdeauna. Daca fiecare ar avea sansa de a-si spune povestea proprie, poate am fi mai intelegatori si mai ingaduitori cu cei din jur.
    V-am descoperit intamplator, si de doua ore citesc cu placere, cum nu am mai facut-o de mult timp.

  2. Am inceput ziua nerabdatoare sa ajung mai devreme la locul de munca pentru a va mai citi inainte de a incepe programul… Ma doare parca locul unde ar trebui sa fie sufletul iar machiajul meu (stiu, eu fac parte din categoria complexatelor: blonda, stearsa, impersonala…) a suferit serioase avarii, oripilandu-l pe colegul ce tocmai a intrat pe usa… M-a revoltat tragedia fetitei de numai 13 ani- as fi vrut sa fiu acolo, sa o mangai si sa-i sterg murdaria care i-a pangarit sufletul si sa ma lupt pentru ea..
    Felicitari Doamna pentru pana plina de har!!

  3. Incerc sa-mi dau seama prin ce stari sufletesti a trait fetita,apoi fata,apoi femeia Marioara.Cand te gandesti,viata ei s-a incheiat la 13 ani.Doar a supravietuit.Atat.In general sunt de parere ca lucrurile trebuie lamurite si intelese pana nu ajungi garbov.Dar la tara ”legile”erau altele.Foarte reusita descriere.O poveste adevarata ,f.frumos narata,cum de altfel deja m-am obijnuit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: