Cap. II – ANA


Imagine       

 

Drumul de la Iași la București a fost o întreagă aventură. Buni era atât de încântată că vede și altceva în afară de cei patru pereți ai camerei încât n-a cerut nimic, nu s-a plâns că o doare; bătea din palme ca un copil la vederea fiecărui copac mai deosebit pe care-l lăsam ân urmă. Noi, însă, eram înspăimântați; aveam în mașină o bolnavă nedeplasabilă și, dacă i s-ar fi întâmplat ceva pe drum, nici măcar n-am fi știut ce să facem. Am oftat îndelung când Virgi a tras mașina în fața apartamentului. Urma o nouă opintire: să o punem în căruț și apoi să o așezăm în pat. Nu conta, eram acasă; asta era important. Înăuntru o aștepta noua menajeră, Ana, angajată înainte de a pleca după un anunț dat în veșnicul ziar care ne-a fost prieten și dușman. Și anunțul, tot cu peripeții.

Cum să faci să cauți menajeră pentru o femeie bolnavă, nedeplasabilă, anunț care să nu încalce principiul discriminării pe criterii de sex?  Zicea onorabilul principiu că nu contează ce sex are preopinentul care dorește slujba, trebuia să dai șanse egale femeilor cât și bărbaților. Dar…cum dracu’ să faci chestia asta? Să scrii în ziar ”caut menajeră” însemna deja discriminare, întrucât substantivul era de genul feminin. Iar de cuvântul menajer, cu referire la o ocupație nu la gunoi, nu auzisem. Drept urmare anunțul nostru din ziar fusese generic și vag: ”căutăm persoană care…”. Când mă gîndesc la principiul mai sus enunțat, nu pot să nu remarc că la discriminarea bolnavei, care ar fi trebuit să se lase dezbrăcată de un bărbat, nu se gândise nimeni. Cum putea să facă asta o femeie, fără să-i fie rușine? Doamnele în vârstă, mamele sau bunicile noastre, sunt de modă veche. La fel era și Buni, nici în fața bărbatului ei nu se dezbrăcase vreodată, după cum era morala pe vremea tinereței ei. Numai femeile de moravuri ușoare erau dezinhibate, nevestele se iubeau cu soții lor pe întuneric și se fereau să fie văzute goale. Cum să-i aduci unei asemenea femei,  crescută în rigorile unei morale conservatoare, un ”menajer”? Unele principii – absurde și fără sens – importate din vest aveau chip de fițe. Adoptate grosso modo, fără judecată, fără să țină seama de situații particulare, depășeau limita bunului simț. Lăsând deoparte filosofia despre discriminare și masculinul femininului menajeră, Buni s-a distrat la maxim de peripeția cu anunțul.

– Adică era obligatoriu să angajați un bărbat dacă el era cel mai bun la interviu?

– Teoretic, da.

– Interesant, a zâmbit mucalit. Cine știe, poate aș fi avut și eu o aventură cu menajerul. Așa cum stau pe spate, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată sunt cea mai chipeșă muiere, numai bună de … știți voi ce. Măi, puteați și voi să căutați unul tânăr și frumos pentru mine. Vedeți, v-am spus că nu mă iubiți!

Virgi era siderat de limbajul maică-sii, eu mă prăpădeam de râs.

– Mama, te rog!

– Ha, ha! Buni, ești de groază.

Pentru moment, Ana a părut o alegere corectă. Am avut impresia că a fost cea mai bună din toate câte s-au prezentat la interviu. Trăia singură, ceea ce reprezentase un atu în plus. Avusesem noroc, nu apăruse nici un bărbat care să reclame slujba, așa încât am putut respecta principiul nediscriminării fără ca…

(Restul poveștii o veți citi în cartea ”Menajerele soacrei mele” – carte care sper să apară anul acesta (2016)

 



Categorii:Menajerele soacrei mele

6 replies

  1. Bine scris. Elocvent model… Felicitari! (Astept saga menajerelor.)

  2. Astept sa o cunosc pe urmatoarea menajera.

  3. Foarte bine scris, astept cartea!! Felicitari!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: