Țara lui Gică Contra


Imagine

 
Românul s-a născut critic, e permanent nemulțumit, nu-i convine nimic, totul e rău, pute, nimic nu se întâmplă cum și-ar dori, totu-i prost și ar trebui schimbat. Nu de el, evident.
Critica o face de pe băncuța din fața porții sau mai nou, de pe cea modernă – canapeaua din fața laptopului. E un negativist. Asta nu, asta nu. Fără să pună ceva în schimbul negației, fără să prezinte soluții. Cu nimic mai prejos, și statul le știe pe astea cu negarea negației, nu în sens filosofic bineînțeles. Firesc să fie așa că doar instituțiile statului sunt pline tot cu români. Suntem un popor de Gică Contra în fuste și pantaloni. Legile sunt și ele date tot într-un fel de contra de vreun Gica, așa, ca să fie. Iar când sunt puse în practică, sunt aplicate cu siguranță de Gică tot mai contra sau mai anapoda.
Am citit zilele astea că Primăria Timișoara a emis, în înțelepciunea sa, o hotărâre de consiliu prin care nu mai ai voie să îți scuturi păturile, covoarele și alte acareturi pe geamul apartamentului. O faci, se lasă cu amendă. Foarte frumos! Civilizație, nene! Dar am citit în același timp că nu există locuri special amenajate în care să le scuturi, acele bătătoare de covoare cum avea bunică-mea sau alte chestii moderne și europene. Sigur, ai putea să le duci la curățătorie dar… costă.
N-ai voie să parchezi mașina pe străzi, în orașe, dar n-ai parcări. Mai rămâne ca vreun inginer genial să inventeze mașina armonică, o împachetezi și o duci în casă. A, asta dacă nu se dă vreo Hotărâre de Consiliul că nu ai voie să ții mașina în casă.
N-ai voie să conduci cu viteză mai mare decât îți spun indicatoarele de pe marginea străzii. Dar n-ai voie nici să ai autostradă și să ajungi de la București la Vama Borș în mai puțin de 15 ore. Pentru că te-ai născut în România ia matale trenul și rata!, mașina e un lux, autostrada așijderea. Și, ciocu mic!
N-ai voie să zici ceva de rău de Băsescu că ești uselist, n-ai voie să zici ceva rău de Ponta că ești băsist. Ești de partea unuia sau altuia, vrei nu vrei. Altfel ești taxat ca o ciudățenie. Zici că ești de partea democrației și nu mai înțelege nimeni nimic, la noi toți se dau democrați dar au uitat de mult ce este democrația. Așa că mai bine te declari apatrid, pardon apartid.
Nu vrei capitalism dar nu vrei nici socialism. Socialismul e rău, e Nicolae Ceaușescu, e Elenuța lui, e foame, e frig, e pumn în gură. Hmm, nici capitalismul nu-i bun, e strictețe în legi, e Uniunea Europeană, e muncă prea multă, e libertatea de–a alege întotdeauna prost, e obligația de-a plăti taxe, e nesiguranța achitării creditului, e bogăție pentru unii aleși dar și săracie pentru mult prea mulți.
Nu vrei câini pe strada dar nu vrei nici să-i iei acasă sau sa fie eutanasiați. Strigi din toți rărunchii că iubești animalele și iubirea ți-o arăți aruncându-le pe geam o coajă de pâine. Mergi la manifestații pentru apărarea câinilor, strigi ”Huo”sau ”Eu apăr animalele” dar ura sau sprijinul tău se oprește aici. Iar dacă seara vii de la manifestație, în care tocmai ai luat apărarea cățeilor fără casă, în scara blocului nu uiți să dai un picior în animalul aciuat acolo, strigându-i: ”Marș, boală!”.
Nu vrei să muncești dar nu vrei nici să fii sărac! Ai așa o aureolă că se cuvine ca cineva să îți dea. Guvernul, patronul, vecinul, Dumnezeu. Pentru că tu ești defavorizat, pentru că ești sărac. Sigur nu-ți dorești să ți se dea de muncă, o slujbă, nu!, vrei direct ajutoare în bani. Pentru că orice slujbă ți s-ar oferi e prea puțin pentru tine, salarul e prea mic și nu merită să-și dai lenea jos din pat. Iar dacă mai ai și o diplomă la o facultate apărută ca ciupercile după ploaie, cresc pretențiile până la cer. Nu contează că nu-ți aduci aminte nici ce facultate ai terminat, ca să nu mai vorbim de cunoștințe, diploma naște pretenții.
Nu vrei parlamentari penali dar n-ai chef nici să alegi oameni cinstiți. Dacă ți se oferă un candidat onest, te uiți cu dispreț la el, ca la o arătare. N-are avere sau nu vrea să împartă cu tine un mic, o manea, un concert? Atunci la ce-i bun?! Dă-l încolo de sărăntoc sau de zgârcit. Votezi cu ăla care-ți dă ceva, nu contează ce, o eșarfă, o batistă, o promisiune de-o slujbă în care să stai degeaba și să iei un ditai salarul. Îl votezi cu pasiune, ”E de-al nostru!” Dacă mai și râde prostește și face dezacorduri între subiect și predicat, te-a cucerit pentru vecie, aplici votul pe numele lui implicat prin scandaluri penale cu ambele mâini. Și să nu cumva să zică sărăntocul, zgârcitul ăla de cinstit care nu ți-a dat nimic de alesul tău că este rău că-ți sare țandra și-i dai cu votul în cap.
Nu vrei o țară murdară dar n-ai da cu mătura nici să te picure cineva cu ceară. Strigi la ediliul tău că nu-i bun gospodar, că nu strânge gunoaiele de pe străzi însă la tine acasă buruienile-s cât gardul și curtea n-a auzit de mătură de multă vreme. Iar gunoaiele de pe străzi s-au adunat și datorită ție, de câte ori ai deschis geamul mașinii și ai aruncat sticla goală de suc sau pachetul de țigări.
Nu vrei cu rușii dar nu vrei nici cu Europa. Nu vrei cu nimeni dar nici nu ești în stare să te conduci singur. Europa-i bună de muls, să ne dea bani, să ofere slujbe șomerilor noștri, să le dea ajutoare, să-i primească la sânul ei. Dar să nu-ndrăznească să ne facă ei reguli. Că din nou ne sare țandra. Iubești Europa pentru drepturile ei, o urăști pentru obligații.
Nu iubești femeile elegante dar nu-ți plac nici alea simple. Te interesează poșetuța ei, pantofii, țoalele de firmă dar nu te interesează ce are de spus. Dacă-i simplă, e fadă, e urâtă, e grasă, e șleampătă. Dacă-i frumoasă clar îi curvă. Probabil ai fi avut ceva de comentat și despre Fecioara Maria.
Nu-ți place politica dar nu-ți place nici să fii lăsat pe dinafara ei. Așa că stai pe băncuța din fața porții, la crâșma din sat sau pe canapea în fața laptopului și-ți dai cu părerea despre orice și la ce te pricepi și la ce habar n-ai. Ai expertiză, spui de multă vreme din vârful pixului ce și cum să se facă. Și-ți sare țandra dacă ești cumva contrazis.
Toată viața ta este o imensă ipocrizie. Trăiești într-o negație continua și te prefaci că le știi pe toate, că ești cel mai bun și că n-ai avut noroc. Așa cum te prefaci și în biserică, te dai cu capul de pământ, zdrelindu-ți genunchii, nu ca să-l trezești pe Dumnezeu și să-ți audă cererea de iertare pentru păcate ci să te vadă vecinul Costică și baba Leana, să capeți din partea comunității un respect pe care altfel nu l-ai avea.
Dacă nihilismul nostru n-ar fi atât de trist și încrâncenat am fi chiar pitorești, am avea șansa să fim o pată de culoare a Europei.



Categorii:Miscelanea, Politica în cuvinte

10 replies

  1. Foarte bun articol! Nihilism trist și încrîncenat.
    Cu stimă,
    Doina

  2. Captivant si rupt din realitate in acelasi timp acest articol.Felicitari!

  3. Doamnita draga…tot respectul!Astfel de articole ar trebuii inramate ,multiplicate si scrise cu litere mari la intrare in fiecare localitate!Multumesc si va doresc tot binele din lume!FAIN!

  4. Nu cred ca suntem chiar așa de rai. Suntem dependenți de prostie, ne-am format pe ideea ca alții fac si noi doar luăm. Daca asta stau lucrurile, ce ne-ar mai rămâne de făcut? Ar trebui sa ne spânzuram sau sa dam foc la lume ca sa rămânem numai noi? („De-ar fi lume de hârtie…”)
    Aștept cu interes următoarea dvs apariția pentru a vedea daca mai avem o șansă, așa cum se vede ea din zona dvs de unde ne-ați descris foarte exact. Dar sa nu uitam ca romanii trăiesc si supraviețuiesc pe acest pământ cu bunele si relele lor si ca sunt si capabili de lupta ssi sacrificiu, ca s-au lăsat păcăliți de comuniștii diabolici sa ca au scăpat de ei pana la urma, fara insa a scăpa tot așa de rapid si de metehnele pe care le-au lăsat in societate. Acum, înainte de a încheia, ma întreb dsaca descrierea dvs îi cuprinde si pe intelectuali. Si daca nu, aștept si viziunea dvs despre ei.

  5. As fi nihilista sa spun ca aveti dreptate, insa va felicit pentru articol!Caracterizati foarte bine starea de confuzie in care se sufoca o mare parte a romanilor!

  6. Mda, din pacate, la asta suntem ce-i mai buni! Sa vedem ce e rau (doar la altii) fara a avea macar o idee despre cum s-ar putea rezolva! Avem un talent innascut de vedea paiul din ochiul altuia fara a vedea barna din nasul nostru! Si peste toate astea, popor mai destept si mai muncitor ca noi nu se cunoaste! Ma intreb de multe ori, unde ar fi ajuns umanitatea asta fara natia nostra de genii si superlative?

Trackbacks

  1. Țara lui Gică Contra | Justiție Oarbă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: