Tu zici că mă iubeşti, de ce aş crede?
Când inima îmi spune că trădarea
E-n sufletul tău de poet, ce vede
Minciuna, infinită ca şi marea.

Nu poţi să mă înşeli la nesfârşit.
În astă lume, ea înselătoare,
Eu te cunosc de eşti îndrăgostit,
Și orice adevăr încă mă doare.

Mai lasă-mă să cred în nemurire,
Cu vorbe meşterite ca şi dorul;
Şi-o să visez un munte de iubire,
Crezându-te, cum marea crede valul.

Categorii:Poezii