Tu zici că mă iubeşti, de ce aş crede?
Când inima îmi spune că trădarea
E-n sufletul tău de poet, ce vede
Minciuna, infinită ca şi marea.
Nu poţi să mă înşeli la nesfârşit.
În astă lume, ea înselătoare,
Eu te cunosc de eşti îndrăgostit,
Și orice adevăr încă mă doare.
Mai lasă-mă să cred în nemurire,
Cu vorbe meşterite ca şi dorul;
Şi-o să visez un munte de iubire,
Crezându-te, cum marea crede valul.
Categorii:Poezii
Nici un sfat nu e mai pretios decat acela de a fi tu insuti.In momentul cand lasi pe altul sa judece pentru tine,devii un ins fara personalitate.Fiecare conducator fiecare partid are parti bune si rele,la fel fiiecare religie.Nimeni nu-ti spune sa furi sau sa ucizi,sa minti sau sa urasti. Astea insiratte la urma,sunt spuse frumos,ascuns.Alege ce ti se pare TIE bun.Dai examen in fata constiintei tale in primul rand.Cunoaste-te.Cand am ajuns in 76 aici peste ocean,un maistru unde am reusit sa ma angajez,mi-a dat un sfat:Nu te lasa aservit.Ce e drept e drept si daca nu servesti interesul altuia.Poate ca aici cand scriu am adepti sau adversari,nu stiu.Dar stiu ca sunt eu.Aservirea duce la partizanat,ceia ce inlatura
principialitatea.Raul e rau,si bunul e bun,indiferent sub ce vorbe se ascunde.